Dispozitiile articolului 27 din Codul Muncii stabilesc obligativitatea existentei certificatului medical la angajarea in munca unei persoane, din care sa rezulte faptul ca acea persoana este apta pentru prestarea muncii specifice postului pe care il ocupa.
Lipsa certificatului medical la angajarea în muncă, conform art. 260 din Codul Muncii, constituie contravenţie şi se sancţionează încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art. 27 şi 119, cu amendă de la 1.500 lei la 3.000 lei;
Certificatul medical, condiţie de valabilitate a contractului individual de muncă
Pentru ca raportul de muncă să poată lua naştere în mod valabil, Codul muncii impune condiţia prealabilă a prezentării unui certificat medical care să ateste capacitatea de muncă a viitorului salariat. Neîndeplinirea acestei obligaţii este sancţionată cu nulitatea absolută a contractului individual de muncă.
Din punct de vedere procedural, examenul medical la angajare este reglementat prin dispoziţiile H.G. nr. 355/2007 privind supravegherea
sănătăţii lucrătorilor:
• examenul medical la angajarea în muncă se efectuează la solicitarea angajatorului, care trebuie să completeze fişa de solicitare
a examenului medical la angajare şi fişa de identificare a factorilor de risc profesional;
• angajatorii au obligaţia de a suporta costurile examenului medical la angajarea în muncă;
• numai medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la angajarea în muncă;
• examenul medical la angajarea în muncă stabileşte, după caz, aptitudinea, aptitudinea condiţionată, respectiv inaptitudinea permanentă ori temporară a unei persoane de a lucra în funcţia/pro-fesia şi locul de muncă indicate de angajator.
Obligativitatea examenului medical la angajarea în muncă este reglementată de asemenea în cadrul art. 13 lit. j) din Legea nr. 319/2006 -Legea securităţii şi sănătăţii în muncă 1, angajatorii având posibilitatea de a încadra în muncă numai persoane care, în urma examenului medical de specialitate, corespund sarcinilor de muncă pe care urmează să le execute. încălcarea acestei obligaţii atrage sancţionarea contravenţională a angajatorului cu amendă de la 4.000 la 8.000 lei.
în mod excepţional, muncitorii necalificaţi care se angajează în vederea prestării unor activităţi ocazionale, conform Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activităţi cu caracter ocazional desfăşurate de zii ieri, se prezumă a fi apţi pentru prestarea activităţilor respective.
Consecinţele abrogării art. 27 alin. (3) C. muncii prin Legea nr. 40/2011
Codul muncii sancţionează cu nulitatea lipsa certificatului medical la încadrarea în muncă. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, acest caz de nulitate putea fi remediat în baza art. 27 alin. (3) C. muncii, fiind prevăzută menţinerea valabilităţii contractului individual de muncă în ipoteza prezentării ulterioare a certificatul medical. Literatura de specialitate a stabilit că dispoziţia art. 27 alin. (3) C. muncii reprezenta un caz de validare a contractului individual de muncă, prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale ce nu fusese respectată în momentul încheierii contractului.
Legea nr. 40/2011 abrogă explicit art. 27 alin. (3) C. muncii, astfel încât, la prima vedere, s-ar putea crede că legiuitorul a dorit ca nulitatea contractului individual de muncă datorată lipsei certificatului medical să nu mai poată fi validată prin îndeplinirea ulterioară a condiţiei. Realitatea este însă cu totul alta. Nulitatea contractului indivi-dual de muncă datorată lipsei certificatului medical la angajare poate fi acoperită în continuare, în condiţiile prezentării ulterioare a certificatului medical. Soluţia se desprinde din reglementarea art. 57 alin. (3) C. muncii, republicat, ce prevede că nulitatea contractului individual de muncă poate fi acoperită prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege.
CONCLUZIE: Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011, dispoziţia cuprinsă în cadrul art. 27 alin. (3) C. muncii reprezenta un caz particular de validare a contractului individual de muncă, prin îndeplinirea ulterioară a cerinţei legale care nu fusese respectată la momentul încheierii contractului. Reglementarea acestui caz particular nu era justificată, având în vedere existenţa dispoziţiei-cadru a art. 57 alin. (3) C. muncii, în forma anterioară modificării prin Legea nr. 40/2011, ce prevedea în mod generic acoperirea nulităţii contractului individual de muncă prin îndeplinirea ulterioară a condiţiilor impuse de lege [această dispoziţie-cadru se regăseşte în art. 57 alin. (3) şi în forma republicată a Codului muncii].
Regimul juridic aplicabil nulităţii contractului individual de muncă, în lipsa certificatului de aptitudine profesională la încadrarea în muncă
• Spre deosebire de regimul juridic aplicabil nulităţii absolute în dreptul comun”, nulitatea contractului individual de muncă datorată lipsei certificatului medical de aptitudine profesională la încadrarea în muncă poate fi invocată numai pe durata existenţei contractului, având în vedere dispoziţia art. 268 alin. (1) lit. d) C. muncii, republicat.
• Nulitatea contractului individual de muncă datorată lipsei certificatului medical poate fi constatată nu doar prin hotărâre a instanţei de judecată, ci şi prin acordul părţilor, potrivit art. 57 alin. (6) şi (7) C. muncii, republicat. Nulitatea care intervine este totală, afectând în întregime contractul individual de muncă.
• Nulitatea contractului individual de muncă datorată lipsei certificatului medical poate fi acoperită prin prezentarea ulterioară a acestui certificat, în condiţiile art. 57 alin. (3) C. muncii, republicat, însă numai până la momentul constatării nulităţii absolute a contractului. Dacă nulitatea a fost constatată prin acordul părţilor ori hotărârea instanţei de judecată, contractul individual de muncă încetează de drept, în temeiul art. 56 alin. (1) lit. d) C. muncii, republicat.
• Dacă se constată nulitatea contractului individual de muncă datorată lipsei certificatului medical de aptitudine, efectele acestei nulităţi se produc numai pentru viitor (ex nune), în condiţiile art. 57 alin. (2) C. muncii, republicat. Persoana care a prestat munca în temeiul contractului individual de muncă nul poate solicita angajatorului plata unei remuneraţii corespunzătoare modului de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, conform art. 57 alin. (5) C. muncii, republicat.
Sancţionarea contravenţională a lipsei certificatului medical la angajare [art. 260 alin. (1) lit. m) C. muncii, republicat]
Faptele sancţionate contravenţional: încălcarea obligaţiilor prevăzute în cadrul art. 27 C. muncii, republicat, se sancţionează cu amendă contravenţională de la 1.500 lei la 3.000 lei. Răspunderea contravenţională a angajatorului este angajată în condiţiile art. 260 alin. (1) lit. m) C. muncii, republicat, pentru săvârşirea următoarelor fapte ilicite:
• lipsa certificatului medical la încadrarea în muncă [art. 27 alin. (1) C. muncii, republicat]. Lipsa certificatului medical la angajare atrage sancţionarea contravenţională a angajatorului cu amendă de la 4.000 la 8.000 lei şi în condiţiile art. 13 lit. j) raportat la art. 39 alin. (4) din Legea nr. 319/2006 – Legea securităţii şi sănătăţii în muncă. în acest caz, sancţiunea se raportează la neîn-deplinirea obligaţiilor angajatorului în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă;
• solicitarea la angajare a unui test de graviditate [art. 27 alin. (4) C. muncii, republicat]. Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 40/2011 pentru modificarea şi completarea Codului muncii, solicitarea la încadrarea în muncă a unui test de graviditate ori impunerea semnării unui angajament că salariata nu va rămâne însărcinată pe durata raportului de muncă atrăgea sancţionarea contravenţională a angajatorului cu amendă de la 1.500 lei la 15.000 lei, conform art. 10 alin. (3) şi art. 46 alin. (1) din Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi, republicată. în prezent, sancţiunea contravenţională prevăzută de Legea nr. 202/2002 rămâne în vigoare, putând fi aplicată în urma acţiunilor de control desfăşurate de Inspecţia Muncii în domeniul asigurării egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi la locul de muncă.
O.U.G. nr. 96/2003 privind protecţia maternităţii la locurile de muncă sancţionează1″ contravenţional angajatorul cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei, în condiţiile în care acesta nu păstrează confidenţialitatea asupra stării de graviditate a salariatei, când starea de graviditate nu este vizibilă.
Procedura contravenţională:
Faptele ilicite sancţionate contravenţional în temeiul art. 260 alin. (1) lit. m) C. muncii, republicat, constând în lipsa certificatului medical la încadrarea în muncă, respectiv solicitarea la angajare a unui test de graviditate, se consumă la momentul săvârşirii lor de către angajator. în aceste condiţii, aplicarea sancţiunii principale a amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei. Expirarea acestui termen de prescripţie are ca efect imposibilitatea aplicării sancţiunii contravenţionale a amenzii de către organul de control, în caz contrar, sancţiunea aplicată urmând a fi anulată de instanţa de judecată ca urmare a contestării procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.
Jurisprudenţă privind certificatul medical la angajare
1. Obligaţia depunerii certificatului medical la angajator revine angajatului, în conformitate cu dispoziţiile art. 27 alin. (3) C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, articol care permite asanarea nulităţii contractului individual de muncă în situaţia în care salariatul prezintă ulterior certificatul medical care îi atestă aptitudinea. Instanţa a apreciat că obligaţia prezentării certificatului medical la angajare incumbă salariatei, neavând nicio relevanţă faptul că angajatorul nu a indicat acesteia un cabinet la care să efectueze vizita medicală.
Deşi sarcina probei în litigiile de muncă revine angajatorului, potrivit art. 287 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare, acesta nu e ţinut să facă proba unor fapte negative, în speţă refuzul salariatei pârâte de a prezenta certificatul medical şi nici a transferului către angajator a responsabilităţilor legate de certificatul medical.
Nu are relevanţă momentul la care salariata a luat la cunoştinţă boala sa, având în vedere faptul că nulitatea absolută a contractului individual de muncă este atrasă de lipsa certificatului medical la momentul angajării (C.A. Cluj, s. civ., mun. şi asig. soc., min. şi fam., dec. nr. 255/R/ 2008)
Sursa: http://legeaz.net/dictionar-juridic/consecinte-lipsa-certificat-medical-angajare
Potrivit prevederilor art. 61 lit. c) din Codul Muncii, angajatorul poate dispune concedierea în cazul în care, prin decizia organelor competente de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului, ce nu îi permite acestuia să-şi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
Ne întrebăm dacă fişa de aptitudini a medicului de medicina muncii înlocuieşte expertiza medicală prevăzută mai sus.
Potrivit practicii judiciare s-a stabilit că fişa de aptitudine întocmită de medicul de medicina muncii nu poate înlocui expertiza cerută de lege, întrucât medicul de medicina muncii nu are astfel de atribuţii, conform Statutului profesional specific al medicului de medicină a muncii.
Caz practic
Potrivit stirilor juridice, prin sentinţa civilă, Tribunalul a admis în parte contestaţia formulată de contestatoarea G.V. în contradictoriu cu intimata SC „A” SA, a dispus anularea Deciziei privind încetarea contractului individual de muncă, emisă de intimată, a obligat intimata să o reintegreze în muncă pe contestatoare pe postul deţinut anterior emiterii deciziei, precum şi să-i plătească despăgubiri egale cu salariile reactualizate.
La emiterea deciziei de concediere, intimata a avut în vedere fişa de aptitudine, eliberată de SC „M” SRL – Departamentul Medicina Muncii, în care se menţionează avizul medical de „apt condiţionat”. Acest aviz nu răspunde exigenţelor impuse de textul de lege menţionat mai sus, fiind necesară, pentru a se putea dispune concedierea în temeiul dispoziţiile art. 61 lit. c) din Codul muncii, emiterea unei decizii a organelor competente de expertiză medicală, considerent pentru care tribunalul a anulat decizia de concediere contestată.
S-a formulat recurs împotriva acestei hotărâri. Instanţa de recurs a stabilit că în conformitate cu dispoziţiile art. 61 lit. c) din Codul Muncii, inaptitudinea fizică şi/sau psihică a salariatului de a îndeplini atribuţiile corespunzătoare locului de muncă ocupat nu poate fi apreciată de angajator, care să decidă că postul ocupat este de natură sa îi afecteze grav sănătatea, atâta timp cât o astfel de concluzie nu rezultă dintr-o decizie a organelor competente de expertiză medicală şi nici din înscrisul în care sunt consemnate constatările si observaţiile medicului de medicina muncii care a efectuat controlul medical periodic.
Cum din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că menţinerea salariatei pe postul ocupat este contraindicată medical, Curtea a reţinut că prima instanţă în mod corect a constatat nelegalitatea deciziei de concediere.
DE REŢINUT!
Recomandările formulate de medicul de medicina muncii, în cuprinsul fişei de aptitudine, în sensul schimbării locului de muncă, al evitării suprasolicitărilor psihice şi al prestării unei munci de birou, nu sunt de natură a modifica avizul medical: “apt” acordat şi nu pot justifica constatarea de către angajator a inaptitudinii fizice a unui salariat, în condiţiile în care aprecierea capacităţii de muncă a acestuia nu s-a facut în mod generic, absolut, ci “in concreto”, respectiv prin raportare la locul de muncă ocupat.
Sursa: http://lexcafe.ro/articole/concedierea-pe-motiv-de-inaptitudine-fizica-fisa-de-aptitudini-medicului-de-medicina-muncii-inlocuieste-expertiza-medicala/
Prezenta hotărâre stabilește cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenți nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.
În sensul prezentei hotârâri, supravegherea sănătății lucrătorilor reprezintă totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor profesionale și a bolilor legate de profesie, precum și menținerea sănătății și a capacității de muncă a lucrătorilor.
Potrivit prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, Ministerul Sănătății Publice este autoritatea competentă în domeniul medicinii muncii și al supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor.
Supravegherea sănătății lucrătorilor este asigurată de către medicii specialiști de medicina muncii.
(1) Angajatorul trebuie să se afle în posesia unei evaluări a riscului asupra sănătății lucrătorilor.
(2) Evaluarea riscului asupra sănătății se actualizează dacă s-au produs schimbări semnificative din cauza cărora evaluarea ar fi depășită sau atunci când rezultatele supravegherii sănătății o impun.
Angajatorii din orice domeniu de activitate, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat, sunt obligați să respecte reglementările în vigoare privind supravegherea sănătății lucrătorilor.
Angajatorii sunt obligați să asigure fondurile și condițiile efectuării tuturor serviciilor medicale profilactice necesare pentru supravegherea sănătății lucrătorilor, aceștia nefiind implicați în niciun fel în costurile aferente supravegherii medicale profilactice specifice riscurilor profesionale.
(1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității, promovarea sănătății la locul de muncă.
(2) Serviciile medicale profilactice prevăzute la alin. (1) se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 1, precum și ale actelor normative specifice.
(3) În cazuri argumentate medical, științific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta periodic, specific noilor riscuri profesionale.
(4) Testarea psihologică a aptitudinilor în muncă se face potrivit prevederilor anexei nr. 1.
(1) În sensul prezentei hotărâri, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical.
(2) Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita și alte investigații și examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevăzute la art. 8.
În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical, aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine – anexa nr. 5, avizul medical va fi “apt condiționat”.
(1) Inaptitudinea temporară în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea sănătății de către medicul de medicina muncii.
(2) În situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine – anexa nr. 5, avizul medical va fi “inapt temporar”.
(1) Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
(2) Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă, care se vor informa reciproc asupra rezolvării situației de fapt.
Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabilește aptitudinea/aptitudinea condiționată/ inaptitudinea permanentă sau temporară în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă în care angajatorul îi va desemna să lucreze privind:
a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afecțiuni prezente în momentul examinării și viitorul loc de muncă;
b) existența/inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol sănătatea și securitatea celorlalți lucrători de la același loc de muncă;
c) existența/inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol securitatea unității și/sau calitatea produselor realizate sau a serviciilor prestate;
d) existența/inexistența unui risc pentru sănătatea populației căreia îi asigură servicii.
În funcție de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă, medicul de medicina muncii poate face propuneri pentru:
a) adaptarea postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice și la starea de sănătate a lucrătorului, în situația prevăzută la art. 15 lit. b);
b) îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă;
c) includerea în circuitul informațional și operațional din sistemul sanitar a acelor persoane care necesită o supraveghere medicală deosebită.
Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru:
a) lucrătorii care urmează a fi angajați cu contract individual de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată;
b) lucrătorii care își schimbă locul de muncă sau sunt detașați în alte locuri de muncă ori alte activități;
c) lucrătorii care își schimbă meseria sau profesia.
(1) Examenul medical la angajarea în muncă se face la solicitarea angajatorului, care va completa fișa de solicitare a examenului medical la angajare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2, și fișa de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevăzut în anexa nr. 3.
(2) În situația schimbării locului de muncă, lucrătorul este obligat să prezinte copia dosarului medical de la serviciul medical de medicina muncii de la locul său de muncă anterior.
(3) Examenul medical la angajarea în muncă constă în:
(4) La indicația medicului de medicina muncii, pentru stabilirea incompatibilităților medicale cu riscurile profesionale evaluate, examenul medical la angajarea în muncă pentru locurile de muncă și activitățile cu expunere la factori de risc profesional cuprinde și examene medicale suplimentare celor prevăzute în anexa nr. 1.
(5) Rezultatele examenului clinic și ale celorlalte examene medicale se înregistrează în dosarul medical.
(6) Medicul specialist de medicina muncii, în baza fișei de solicitare a examenului medical la angajare, fișei de identificare a factorilor de risc profesional, dosarului medical și a examenelor medicale efectuate, completează fișa de aptitudine cu concluzia examenului medical la angajare: apt, apt condiționat, inapt temporar sau inapt pentru locul de muncă respectiv.
(7) Numai medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical prevăzut la alin. (3).
Fișa de aptitudine care finalizează examenul medical la angajarea în muncă se completează numai de către medicul de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator și celălalt pentru lucrător.
Examenul medical de adaptare în muncă se efectuează la indicația medicului specialist de medicina muncii în prima lună de la angajare și are următoarele scopuri:
a) completează examenul medical la angajarea în muncă, în condițiile concrete noilor locuri de muncă (organizarea fiziologică a muncii, a mediului de muncă, relațiile om-mașină, relațiile psihosociale în cadrul colectivului de muncă);
b) ajută organismul celor angajați să se adapteze noilor condiții;
c) determină depistarea unor cauze medicale ale neadaptării la noul loc de muncă și recomandă măsuri de înlăturare a acestora.
Efectuarea examenului medical periodic are următoarele scopuri:
a) confirmarea sau infirmarea la perioade de timp stabilite a aptitudinii în muncă pentru profesia/funcția și locul de muncă pentru care s-a făcut angajarea și s-a eliberat fișa de aptitudine;
b) depistarea apariției unor boli care constituie contraindicații pentru activitățile și locurile de muncă cu expunere la factori de risc profesional;
c) diagnosticarea bolilor profesionale;
d) diagnosticarea bolilor legate de profesie;
e) depistarea bolilor care constituie risc pentru viața și sănătatea celorlalți lucrători la același loc de muncă;
f) depistarea bolilor care constituie risc pentru securitatea unității, pentru calitatea produselor sau pentru populația cu care lucrătorul vine în contact prin natura activității sale.
Examenul medical periodic se efectuează obligatoriu tuturor lucrătorilor.
Frecvența examenului medical periodic este stabilită prin fișele întocmite conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 și poate fi modificată numai la propunerea medicului specialist de medicina muncii, cu informarea angajatorului.
Examenul medical periodic cuprinde următoarele:
a) înregistrarea evenimentelor medicale care s-au petrecut în intervalul de la examenul medical în vederea angajării sau de la ultimul examen medical periodic până în momentul examenului medical respectiv;
b) examenul clinic general, conform dosarului medical prevăzut în anexa nr. 4;
c) examenele clinice și paraclinice, conform modelului de fișă prevăzut în anexa nr. 1 și examenului indicat de către medicul specialist de medicina muncii;
d) înregistrarea rezultatelor în dosarul medical prevăzut în anexa nr. 4;
e) finalizarea concluziei prin completarea fișei de aptitudine, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5, de către medicul specialist de medicina muncii, în două exemplare, unul pentru angajator și celălalt pentru lucrător.
Examenul medical la reluarea activității se efectuează după o întrerupere a activității de minimum 90 de zile, pentru motive medicale, sau de 6 luni, pentru orice alte motive, în termen de 7 zile de la reluarea activității, cu respectarea dispozițiilor art. 22.
Efectuarea examenului medical la reluarea activității are următoarele scopuri:
a) confirmarea aptitudinii lucrătorului pentru exercitarea profesiei/funcției avute anterior sau noii profesii/funcții la locul de muncă respectiv;
b) stabilirea unor măsuri de adaptare a locului de muncă și a unor activități specifice profesiei sau funcției, dacă este cazul;
c) reorientarea spre un alt loc de muncă, care să asigure lucrătorului menținerea sănătății și a capacității sale de muncă.
Medicul de medicina muncii are dreptul de a efectua examenul medical la reluarea activității ori de câte ori îl consideră necesar, în funcție de natura bolii sau a accidentului pentru care lucrătorul a absentat din producție.
Promovarea sănătății la locul de muncă reprezintă supravegherea activă a sănătății lucrătorilor în raport cu caracteristicile locului de muncă și, în mod particular, cu factorii de risc profesionali.
Qmedical este o platforma pentru gestiunea activitatii clinicilor medicale, oferita de Inspire Software Matrix srl - incurs de autorizare ca operator de date cu caracter personal, la Autoritatea Nationala de Supraveghere a Prelucrarii Datelor cu Caracter Personal.
www.qmedical.ro
Vanzari: +4-0722-286.581
Suport: +4-0722-286.581
sebastian.bota@live.com